Dumnezeu, Cetate tare!

        Psalmistul începe atât de frumos Psalmul 46 cu aceste cuvinte: „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.”           Domnul este adăpost și sprijin pentru cei ce Îl caută, în vreme de nevoi și de necaz. În vreme de strâmtorare El este Eliberatorul, iar în vreme de boală și suferință El este vindecătorul.

            Însă dacă Îl cauți numai la necaz și la strâmtorare și dacă Îl cauți numai la nevoie, s-ar putea să nu-L găsești și s-ar putea să nu-ți răspundă.

            Eclesiastul spune în capitolul 12: „Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nici o plăcere în ei.”

           Este o condiție ca să poți beneficia de sprijinul și de protecția lui Dumnezeu, și anume să-L primești pe Fiul, pe Domnul Isus Cristos ca Domn și Mântuitor în zilele tale bune. Atunci când toate lucrurile sunt frumoase, când sănătatea ta sporește, când îți merge bine și ești fericit, caută-L pe Domnul și fă voia Lui; astfel vei constata, atunci când va veni ziua cea rea și vremea cea grea, că ai un adăpost și un ajutor de nădejde în Domnul.

         Oamenii cheltuiesc sume nemaipomenite pentru apărare și pentru a se pune la adăpost față de cei pe care îi consideră vrășmași.

           Și Satan zidește cetăți, adăposturi, chipurile de salvare, dar toți cei ce se ascund în ele constată mai apoi că au fost înșelați, că pericolul și nenorocirea îi pândește chiar acolo, înlăuntru.

           Spre exemplu, este cetatea făurită de către Satan numită „cetatea necredinței”.

          Iov era cât pe ce să fie ademenit în ea, chiar prin nevasta sa: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta!” Nu faci bine! Spunea nevasta lui Iov: „Blastămă pe Dumnezeu, și mori!” Tu te încrezi într-un Dumnezeu pe care nu-L vezi. Întoarce-ți fața de la El și vei muri și nu vei mai suferi durerea.

            O mare  înșelătorie a Diavolului!

        Așa sunt mințiți mulți oameni care își pun capăt zilelor crezând că vor scăpa de nenorociri și de suferințe, însă constată după ce trec din viața aceasta, faptul că abia acolo încep adevăratele suferințe, dincolo încolo începe adevăratul chin, fără sfârșit.

            Luca 16:24, bogatul a strigat din locuința morților: „Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă, și să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”

            Nu te lăsa înșelat de cel rău și nu-i asculta șoapta ucigașă. Cuvântul Domnului spune în Evanghelia după Matei 24:4: „Băgați de seamă! .” Chiar și atunci când ești în siguranță, în cetatea lui Dumnezeu, când ești sigur de mântuirea ta, bagă de seamă, pentru că vine Satan și încearcă să te amăgească, să te clatine, să te smulgă de pe cale.

            „Nu vezi că ești singur?” „Dacă I-ar păsa lui Dumnezeu de tine și de viața ta nu te-ar lăsa să suferi așa de mult!”

            Habacuc ne dă un exemplu de statornicie în credință spunându-ne, în cap. 3:17-19 „Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri în staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, da, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!

            Pentru că „Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, și mă face să merg pe înălțimile mele.”

            Domnul răsplătește întotdeauna credința.

            O altă cetate lucrată de Satan cu multă dibăcie este „cetatea idolatriei”.

         În 2Împărați 17 Cuvântul Sfânt vorbește despre faptele idolatre săvârșite de către popor în ascuns. În versetul 7 găsim scris că poporul a fost scos din cetatea păzită de Dumnezeu și a fost dus în robia asiriană, „pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei.

            Când ieși de sub autoritatea lui Dumnezeu, atunci ieși și din cetatea Lui de scăpare și cazi ușor pradă celui rău, care stă la pândă ca o hienă gata să rupă, să distrugă.

            Sunt și astăzi atât de mulți oameni care se închină altor dumnezei, care aleargă după idoli, deșerți; sunt printre ei oameni care cunosc Cuvântul Sfânt și totuși se închină înaintea altor dumnezei.

          Sunt fani ai marilor sportivi, fani ai marilor actori sau cântăreți, unii sunt fani ai marilor predicatori și aleargă fără încetare după ei. Ies astfel de sub ocrotirea lui Dumnezeu, pentru că Domnul nu aleargă după oameni, ci așteaptă cu răbdare ca oamenii să vină la El.

         „Cetatea minciunii” este de asemenea zidită de către cel ce este tatăl minciunii. „Spune doar o minciunică pentru ca să te scapi.”

            Încă de la început Satan a mințit și i-a învățat pe oameni să mintă: Nu ascultați de Dumnezeu pentru că nu vrea să fiți ca El. Dacă veți mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, veți fi ca El.

            O mare minciună și o mare înșelăciune.

          Sunt așa de mulți oameni care se lasă amăgiți de către tatăl minciunii și mint de dragul de a minți.

            Drumul celor amăgiți prin necredință, idolatrie și minciună, conduce întotdeauna la moarte spirituală sigură. Dar cel ce are ca adăpost Cetatea tare a lui Dumnezeu nu se clatină niciodată.

          „De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul, și s-ar clătina munții în inima mărilor”, pentru că avem o cetate tare, care poartă un nume mare: Isus, Mântuitorul.

            Cine-L are pe Isus ca Domn și Mântuitor nu se clatină în veac și în veci de veci. Pot să vină cele patru vânturi din pustie, pot să vină valuri înalte și să se dezlănțuie furtuna, Cetatea noastră este tare, ea nu se clatină.

            Orice om care și-a pus nădejdea în Domnul Dumnezeu și trăiește potrivit Cuvântului Său nu trebuie să se teamă de vești rele și nici de schimbările care se fac în țară, sau în lume, oricare ar fi ele, pentru că refugiul nostru nu este lumea. Adăpostul nostru în vreme rea nu este un partid sau altul, ci refugiul și adăpostul nostru este Dumnezeu. Acest refugiu este atât de sigur încât nu-l pot clătina nici dezastrele naturale și nici cele provocate de oameni.

            David spune: „Pentru mulți am ajuns o minune, dar Tu ești scăparea mea.” Nu mă mai ascund în munți, nici în peșteri, nici în văi adânci, ci mă ascund în Dumnezeu.

            În vremea lui Ezechia, Domnul Dumnezeu a trimis un înger ca să nimicească oastea asiriană pentru a elibera poporul Său de sub asediu.

         Astăzi Însuși Domnul oștirilor este cu toți cei ce-L cheamă în ajutor. El este întotdeauna în mijlocul copiilor Săi. Matei 18:20 „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” La 12 ani Domnul Isus era în mijlocul învățătorilor în Templu, iar în seara zilei învierii a stat în mijlocul ucenicilor și le-a dat pace din pacea Sa: „Pacea să fie cu voi.”

            În Apocalipsa Îl găsim pe Domnul umblând în mijlocul sfetnicelor; sau în mijlocul tronului de har; El este în mijlocul heruvimilor și este în mijlocul celor douăzeci și patru de bătrâni. El este întotdeauna în mijlocul familiilor credincioase și întotdeauna în adăpostul asigurat de El, în care ne cheamă să intrăm până trece primejdia.

            „Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaș al locuințelor Celui Prea Înalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.”

            În cetatea de scăpare a lui Dumnezeu este statornicie, pace și bucurie în prezența Domnului Isus. Domnul Isus revarsă în inimile noastre, din puterea și din pacea Lui. De aceea putem să strigăm cu toată inima: Emanuel! : Adică, Domnul oștirilor este cu noi! . El este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu te lasă niciodată la greu și nu lipsește niciodată în nevoi.